admin, autor la Arpid - Pagina 5 din 5

SINDROMUL WISKOTT – ALDRICH

Sindromul Wiskott-Aldrich este o imunodeficienţă primară care implică ambele limfocite T şi B . În plus, celulele sanguine care ajută în controlul sângerării, numite trombocite sau plachete, sunt şi ele afectate. Forma clasică a sindromului Wiskott-Aldrich are un tablou caracteristic care include o tendinţă crescută la sângerare ca urmare a

SINDROMUL DE HIPER – IgM

Pacienţii cu Sindromul de Hiper-IgM prezintă incapacitatea de a comuta producţia de anticorpi (imunoglobuline) din IgM în IgG, IgA şi IgE. Prin urmare, aceşti pacienţi au un nivel redus de IgG şi IgA şi un nivel normal sau ridicat de IgM. Sindromul de hiper-IgM este determinat de mai multe tipuri

IMUNODEFICIENŢA COMBINATĂ SEVERĂ

Imunodeficienţa Combinată Severă este o imunodeficienţă rară, caracterizată prin absenţa combinată a funcţiei limfocitelor T şi limfocitelor B. Există mai multe gene implicate, ale căror defecte produc Imunodeficienţa Combinată Severă. Aceste defecte conduc la o susceptibilitate extremă la infecţii foarte grave. Imunodeficienţa Combinată Severă este considerată a fi cea mai

Imunodeficienta Comuna Variabila

Imunodeficienţa Comună Variabilă este o boală caracterizată prin31 nivele scăzute ale imunoglobulinelor serice (anticorpi) şi o susceptibilitate crescută la infecţii. În cele mai multe cazuri nu se cunosc cauzele genetice ale nivelelor scăzute ale imunoglobulinelor serice. Este o formă relativ frecventă de imunodeficienţă, de unde şi termenul “comun”. Gradul deficienţei

Agamaglobulinemia X linkata

Agamaglobulinemia X-linkată apare ca urmare a imposibilităţii precursorilor limfocitelor B de a se matura în limfocite B şi în cele din urmă de a se transforma în plasmocite, celule care sintetizează imunoglobulinele. Deoarece acestor pacienţi le lipsesc celulele responsabile de producerea imunoglobulinelor, ei vor avea un deficit sever de imunoglobuline.